.. Felicitari...cu ajunul .. dragii mei!

In momentul in care suntem pe punctul de a fellicita pe cineva cu ocazia zilei de nastere, cu ocazia onomasticii, cu ocazia unei sarbatori ca Craciunul, Anul Nou.. primele cuvinte care ne vin in minte sunt sanatate, bucurie,fericire, da, ele toate au locul in felicitarile noastre de rutina, de zi cu zi .. (cum le numesc eu).. eu insa va doresc in primul rind o liniste si o implinire , ceea ce toti o vor, putini o obtin..O minte clara, chiar de se v-a intimpla sa fiti derutati si nelinistiti sa fie numai din cauza unei noi aventuri pe plan sentimental, a unei aventuri ce v-a deveni sensul vietii , va doresc sa fiti ambitiosi, sa mergeti cu dirz pina va atingeti scopul, va doresc sa fiti rai cu cei ce va merita rautatea, sa fiti buni cu cei ce va ofera bunatatea si sa aveti intelepciunea in a ii deosebi, sa aveti puterea de a tine linga voi persoanele dragi si importante pentru voi, sa scapati de frica de a le spune ca-i iubiti si de a recunoaste ca aveti nevoie de ei, va doresc sa aveti cit mai multe vise, de mina cu sperante, cit mai multe realizari  obtinute prin cit mai putine esecuri, cit mai multa fericire prin cit mai putine lacrimi, cit mai multa dragoste prin cit mai putine pierderi... La multi ani!... Un an nou cu cit ma multe uitari...

Piesa Craciunului meu...(2010-2011)

Vin Sarbatorile vin...

....vin sarbatorile, vin... aceasta fraza o tot aud in capul meu in ultimul timp...stiu nu am mai scris de mult pe blog insa..revin in forta,dupa cum vedeti am schimbat designul dupa periaoda anului in care ne aflam (perioada pe care eu o iubesc ft ft mult :p) , am adaugat si ceva muzica de Craciun, deci cei care iubesc Craciunul si Anul Nou, cei care-l asteapta pe Mos Craciun, bine ati venit pe pagina mea, ba mai mult de atit luna asta voi umple blogul cu diferite Christmas things....

O alta lume...

... asta vara stateam la taclale cu  prietena mea si ne tot jeluiam ca nu prea aveam o ocupatie, ca e o vara atitt de monotona, povesteam si ne aminteam de  Bac , de liceu ,de Balul de absolvire si discutam despre cit de tare dorim sa se inceapa mai repede universitatea, ne imaginam cit de bine ar fi in lumea aia a studentiei..si iata-ma la mijloc de octombrie, in lumea de student, in calitate de student,o lume in care totul e atit de  rece , atit de strain si indiferent..o lume in care sunt atit de ocupata, mult prea ocupata, o lume in care nu am timp pentru nimic in afara de invatat, nu am timp pentru prieteni,iubit  casa, familei , iesiri, distractii, fotografii, o lume in care nu am nici macar 5 minute pentru mine, cele 5 minutele, 5 minutele pentru mine si gindurile mele..cel mai dureros insa este faptul ca o data cu universitatea am pierdut foarte multe si pe foarte multi... iar o data cu aceste pierderi am si pierdut o parte din mine..o parte ce devine cu pasi mari doar o amintire...

E vara!

.. nici nu am observat cum am incetat a posta pe propriul blog si de ce ma rog? poate ca intervenise toata nebuneala de inainte, in timpul si de dupa bac?.. trec printr-o perioada ft grea in care inteleg cu greu ce tot vrea lumea asta de la mine..zilele astea mi-am facut o minivacanta de 3 zile in care am rupt orice relatie cu cei ce locuiesc dupa usa camerei mele.. am stat chiar si fara net..daca sincer a fost super. MEgalinistita, megafericita, megaimplinita.. ce-i drept am petrecut cele 3 zile in compania lui DAmon a Elenei si a lui Stefan din "The vampire diaires".. ce sa zic o noua obsesie a devenit si serialul asta.. in fine bucurator e un lucru ca in sfirsit am aprins pagina de "colegi :DDDD" si facebook si am fost ft surprinsa ca lumea chiar si in absenta mea nu a uitat de mine :).. ma apuc sa si scriu pe Blog.. deci inseamna ca revin..lucru ft bun pentru mine...

Traiesti? Real? SAu.. existi?....

 Pe cat de mareti si inteligenti – pe atat de slabi si neputinciosi suntem; este doar un joc al mintii noatre, un joc continuu care se desfasoare zi de zi in forul nostru interior…
Cat de reali ne simtim in lumea asta plina de mreje?
Ne este suficient sa supravietuim, sau dorim sa ne infruntam temerile si limitarile pentru a ne transforma?
De multe ori nici nu simtim cand viata trece pe langa noi: orele se transforma in zile… luni… ani; de cand nu ne-am mai simtit pe noi insine si sa ne bucuram de ceea ce suntem?
Realitatea este acum, nu este in mintea noastra, in fantasmele noastre, nu este nici in trecutul nostru si nici in viitor.
Nu este o idee pe care o credem sau un principiu pe care ne place sa-l adoptam…
Traim o viata in mintea noastra, ne certam in minte, vorbim in minte, tinem discursuri, ripostam, ne autocompatimim…
Nu avem timp sa ne odihnim: zi si noapte mintea noastra ne hraneste cu ganduri care se deruleaza fulgerator de repede… Astfel ajungem sa nu mai simtim emotia unui rasarit de soare, frumusetea unui pom inflorit, sa nu mai observam oamenii, viata, sa nu ne mai vedem nici pe noi insine de propria minte.

Astfel se produce ruptura: nu mai stim ce vrem, nu mai stim incotro mergem si cine suntem…

visele tale...

Tu ce vise ai? Indiferent cât sunt de mici sau de mari, nu le lăsa să moară! Protejează-le! Hrăneşte-le! Ai grijă de ele în zilele grele! Speră din toată inima că visele tale vor deveni realitate!