Cat de reali ne simtim in lumea asta plina de mreje?
Ne este suficient sa supravietuim, sau dorim sa ne infruntam temerile si limitarile pentru a ne transforma?
De multe ori nici nu simtim cand viata trece pe langa noi: orele se transforma in zile… luni… ani; de cand nu ne-am mai simtit pe noi insine si sa ne bucuram de ceea ce suntem?
Realitatea este acum, nu este in mintea noastra, in fantasmele noastre, nu este nici in trecutul nostru si nici in viitor.
Nu este o idee pe care o credem sau un principiu pe care ne place sa-l adoptam…
Traim o viata in mintea noastra, ne certam in minte, vorbim in minte, tinem discursuri, ripostam, ne autocompatimim…
Nu avem timp sa ne odihnim: zi si noapte mintea noastra ne hraneste cu ganduri care se deruleaza fulgerator de repede… Astfel ajungem sa nu mai simtim emotia unui rasarit de soare, frumusetea unui pom inflorit, sa nu mai observam oamenii, viata, sa nu ne mai vedem nici pe noi insine de propria minte.
Astfel se produce ruptura: nu mai stim ce vrem, nu mai stim incotro mergem si cine suntem…
4 comments:
esti o frumusete..tare imi plac pozele tale...
Depindem in mare masura de ceea ce credem ca suntem!sunt oameni care definesc imprejurarile si situatiile de altfel si trairile dupa insasi persoanele care o inconjoara!depindem nu in ultimul rind de scopul pentru care traim ....depindem de educatia pe care am primito de la parinti si pe care o primim pe parcursul intregii vieti de la societate.... sunt o multime de lucruri care ne formeaza concepte ,concluzii si insasi o privire oarecare asupra unui anumit lucru sau unei anumite situatii!traim pentru a putea iuby pe cineva pentru a avea placerea de a ne darui cuiva!cei mai puternici dintre noi au harul de a se darui inei singure persoane o viata intreaga!idea e ca suntem mereu dependenti de situatii ,antorajuri ,persoane ,concepte si idei ,insa suntem independenti in a alege ce credem cai mai bine si nu pentru un oarecare dar pentru noi insine cei mai bine!astai puterea de control a vietii pe care o minuim cu atita neindeminare incit lasam mii si mii de morti in urma ,mii si mii de lacrimi din dragoste de care apoi regretam....,dar astai firea omului de a experimenta si asi toci iscusinta de a trai!!!
Noroc! Tu spune lui mama ta, mi-e dor de mamica!!! mie dor de familia tot, dar in special mamica!!! cum va merge treburile? Îmi place pozele tale! Sunt frumoase, artistice si profesionale!!! ai e mail address? folosesti e mail? cind merge Stefan la SUA? Unde? Renell
Buna Rennel, da am email a_model19@yahoo.com
Trimiteți un comentariu