luni, 12 iulie 2010
E vara!
.. nici nu am observat cum am incetat a posta pe propriul blog si de ce ma rog? poate ca intervenise toata nebuneala de inainte, in timpul si de dupa bac?.. trec printr-o perioada ft grea in care inteleg cu greu ce tot vrea lumea asta de la mine..zilele astea mi-am facut o minivacanta de 3 zile in care am rupt orice relatie cu cei ce locuiesc dupa usa camerei mele.. am stat chiar si fara net..daca sincer a fost super. MEgalinistita, megafericita, megaimplinita.. ce-i drept am petrecut cele 3 zile in compania lui DAmon a Elenei si a lui Stefan din "The vampire diaires".. ce sa zic o noua obsesie a devenit si serialul asta.. in fine bucurator e un lucru ca in sfirsit am aprins pagina de "colegi :DDDD" si facebook si am fost ft surprinsa ca lumea chiar si in absenta mea nu a uitat de mine :).. ma apuc sa si scriu pe Blog.. deci inseamna ca revin..lucru ft bun pentru mine...
joi, 6 mai 2010
Traiesti? Real? SAu.. existi?....
Pe cat de mareti si inteligenti – pe atat de slabi si neputinciosi suntem; este doar un joc al mintii noatre, un joc continuu care se desfasoare zi de zi in forul nostru interior…
Cat de reali ne simtim in lumea asta plina de mreje?
Ne este suficient sa supravietuim, sau dorim sa ne infruntam temerile si limitarile pentru a ne transforma?
De multe ori nici nu simtim cand viata trece pe langa noi: orele se transforma in zile… luni… ani; de cand nu ne-am mai simtit pe noi insine si sa ne bucuram de ceea ce suntem?
Realitatea este acum, nu este in mintea noastra, in fantasmele noastre, nu este nici in trecutul nostru si nici in viitor.
Nu este o idee pe care o credem sau un principiu pe care ne place sa-l adoptam…
Traim o viata in mintea noastra, ne certam in minte, vorbim in minte, tinem discursuri, ripostam, ne autocompatimim…
Nu avem timp sa ne odihnim: zi si noapte mintea noastra ne hraneste cu ganduri care se deruleaza fulgerator de repede… Astfel ajungem sa nu mai simtim emotia unui rasarit de soare, frumusetea unui pom inflorit, sa nu mai observam oamenii, viata, sa nu ne mai vedem nici pe noi insine de propria minte.
Astfel se produce ruptura: nu mai stim ce vrem, nu mai stim incotro mergem si cine suntem…
Cat de reali ne simtim in lumea asta plina de mreje?
Ne este suficient sa supravietuim, sau dorim sa ne infruntam temerile si limitarile pentru a ne transforma?
De multe ori nici nu simtim cand viata trece pe langa noi: orele se transforma in zile… luni… ani; de cand nu ne-am mai simtit pe noi insine si sa ne bucuram de ceea ce suntem?
Realitatea este acum, nu este in mintea noastra, in fantasmele noastre, nu este nici in trecutul nostru si nici in viitor.
Nu este o idee pe care o credem sau un principiu pe care ne place sa-l adoptam…
Traim o viata in mintea noastra, ne certam in minte, vorbim in minte, tinem discursuri, ripostam, ne autocompatimim…
Nu avem timp sa ne odihnim: zi si noapte mintea noastra ne hraneste cu ganduri care se deruleaza fulgerator de repede… Astfel ajungem sa nu mai simtim emotia unui rasarit de soare, frumusetea unui pom inflorit, sa nu mai observam oamenii, viata, sa nu ne mai vedem nici pe noi insine de propria minte.
Astfel se produce ruptura: nu mai stim ce vrem, nu mai stim incotro mergem si cine suntem…
luni, 19 aprilie 2010
visele tale...
Tu ce vise ai? Indiferent cât sunt de mici sau de mari, nu le lăsa să moară! Protejează-le! Hrăneşte-le! Ai grijă de ele în zilele grele! Speră din toată inima că visele tale vor deveni realitate!
joi, 15 aprilie 2010
sâmbătă, 10 aprilie 2010
“Iubiti-va unul pe altul…”
Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din Iubire un pacat..
Fie, mai degraba, o Mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre,
Umpleti-va unul altuia cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.
Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.
Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur,
Intocmai cum strunele chitarei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.
Daruiti-va inimile, fara a le lasa, insa una in paza celeilalte,
Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile.
Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
Iar stejarul si salcimul nu cresc unul in umbra celuilalt.
Iata ce am gasit :
Cum te iubesc? Stai sa numar in cate feluri!
Te iubesc cat de adanc, cat de departe si cat de sus
Poate ajunge sufletul meu, cand sinte ca nu mai vede
Marginea Fiintei si a Gratiei ideale.
Te iubescatat cat este nevoia linistita a fiecarei zile,
De cand e lumina de razele soarelui si pina ce se aprinde candela,
Te iubesc nelimitat, asa cum oamenii nazuiesc dupa Dreptate;
Te iubesc cu puritate, asa cum ei refuza Linguseala.
Te iubesc cu toata pasiunea pe care am pus-o
In jalea de demult si cu toata credinta copilariei.
Te iubesc cu o iubire ce o credeam pierduta
Odata cu sfintii mei pierduti – te iubesc cu respiratia,
Zambetele, lacrimile intregii mele vieti! -
Si, daca Dumnezeu va alege sa fie asa,
te voi iubi mai mult dupa moarte.
(Elizabeth Barrett Browning “Cum te iubesc eu?”)
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste concepute vreodata
Fie, mai degraba, o Mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre,
Umpleti-va unul altuia cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.
Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.
Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur,
Intocmai cum strunele chitarei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.
Daruiti-va inimile, fara a le lasa, insa una in paza celeilalte,
Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile.
Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
Iar stejarul si salcimul nu cresc unul in umbra celuilalt.
Iata ce am gasit :
Cum te iubesc? Stai sa numar in cate feluri!
Te iubesc cat de adanc, cat de departe si cat de sus
Poate ajunge sufletul meu, cand sinte ca nu mai vede
Marginea Fiintei si a Gratiei ideale.
Te iubescatat cat este nevoia linistita a fiecarei zile,
De cand e lumina de razele soarelui si pina ce se aprinde candela,
Te iubesc nelimitat, asa cum oamenii nazuiesc dupa Dreptate;
Te iubesc cu puritate, asa cum ei refuza Linguseala.
Te iubesc cu toata pasiunea pe care am pus-o
In jalea de demult si cu toata credinta copilariei.
Te iubesc cu o iubire ce o credeam pierduta
Odata cu sfintii mei pierduti – te iubesc cu respiratia,
Zambetele, lacrimile intregii mele vieti! -
Si, daca Dumnezeu va alege sa fie asa,
te voi iubi mai mult dupa moarte.
(Elizabeth Barrett Browning “Cum te iubesc eu?”)
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste concepute vreodata
joi, 8 aprilie 2010
De Pasti..
Saptamina trecuta, am sarbatorit impreuna cu toti crestinii sfintele sarbatori dee Pasti, la biserca a fost pur si simplu ca de obicei ft si ft Frumos, a venit s iepuraul, nu stia ce sa-mi aduca si a venit el singurel pe post de cadou :P
Ziua de Pasti am petrecut-o acasa cu familia..seara am petrecut-o in compania unui prieten.. bun cred..daca l-am lasat sa-mi dea sfaturi inseamna ca e bun deja :P

Ziua de Pasti am petrecut-o acasa cu familia..seara am petrecut-o in compania unui prieten.. bun cred..daca l-am lasat sa-mi dea sfaturi inseamna ca e bun deja :P

Abonați-vă la:
Postări (Atom)





